Palatul Vorvoreanu

Clădirea a fost construită în primii ani ai secolului XX şi a aparţinut vestitei familii craiovene Vorvoreanu. Este o realizare artistică deosebită, detaşându-se prin ornamentaţia faţadei, precum şi prin frumuseţea plafoanelor interioare pictate de Francisc Tribalski. Arhitectul clădirii a fost Dimitrie Maimarolu. Clădirea a avut o istorie interesantă. Construit de Gogu Vorvoreanu, unul din cei mai bogaţi craioveni ai vremii, imobilul a fost sediul comandamentului german în timpul ocupaţiei din 1916-1918. Acţiunea unui celebru roman al scriitorului Petru Dumitriu se desfăşoară în Palatul Vorvorenilor, iar membrii acestei vestite familii craiovene sunt transpuşi în personajele romanului. Clădirea a devenit sediul Mitropoliei Olteniei la jumătatea secolului trecut, când Mitropolitul Firmilian şi savantul C.S. Nicolăescu-Plopşor au făcut un schimb de imobile, Mitropolia cedând Muzeului Olteniei Casa Băniei în schimbul Palatului Vorvoreanu.

Muzeul Olteniei

Muzeul Olteniei este un muzeu județean din Craiova, amplasat în Str. Popa Șapcă nr. 8. Înființat în 1928, ca Muzeul de Științele Naturii, se unește mai târziu cu Muzeul Regional al Olteniei. Expoziții permanente au fost organizate în 1934, 1954 și 1963. Este desființat abuziv în 1974. A fost reorganizat în clădirea fostei tipografii Ramuri. Clădirea este monument de arhitectură datând din 1926 și adăpostește o colecție paleontologică (mamifere cuaternare), colecție malacologică, colecție entomologică, colecție oologică, colecție ornitologică și mamalogică, ierbar, precum și colecții de mineralogie. Închis parțial pentru renovare.
Clădirea este monument istoric și de arhitectură (1906) cod Cod LMI: DJ-II-m-B-08052, fostă Școală de fete a bisericii Madona Dudu până în 1948. A fost restaurată în 1948, 1962, 1977.

Grădina Botanică

Grădina Botanică din Craiova a fost înfiinţată în anul 1952 din iniţiativa şi sub îndrumarea prof. univ. Al. Buia (1911-1964). În Craiova, Grădina botanica este amplasata in partea de sud-vest a orasului, intre strazile C-tin Lecca (Comuna din Paris) Obedeanu – Poporului – Renasterii – Calea Severinului (N. Titulescu) – Iancu Jianu. Jianu.
Scopul înfiinţării a fost acela de a contribui, ca bază materială, la instruirea studenţilor de la facultăţile de profil (agronomie şi horticultură) din cadrul nou înfiinţatului Institut Agronomic din Craiova (1948), de lărgire a bazei de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice, dar şi ca localizare a unui punct unde vizitatorii au posibilitatea de a cunoaşte marea variabilitate a lumii vegetale.

Teatrul de Operă

În 1830, o trupă germană reprezintă la Craiova o comedie (cu cântec) de Kotzebue, iar societatea germană teatrală prezintă aici Puritanii – mare dramă în trei acte de Romani, muzica de Vincenzo Bellini.
Fondarea teatrului craiovean în 1850 (după alți cercetători în 1848), materializată de Costache Caragiale și Costache Mihăileanu (sprijiniți de intelectuali olteni melomani, precum Gheorghe Chițu și Pera Opran), au stimulat difuzarea către public a genurilor muzicale ale vodevilului, operei și operetei. În repertoriul primei stagiuni apar vodevilurile: „Muza de la Burdujeni”, „Carantina”, „Nuntă țigănească”, „Rudele nevestei mele”, „Logofătul satului”, „Un amor romantic”, s.a. Vodevilul a fost mijlocul cel mai eficace de stimulare a interesului pentru spectacolul cu muzică, pentru operă și operetă mai târziu.
Se creează o orchestră proprie și se solicită prezența unor mari dirijori și compozitori ai vremii : Al. Flechtenmacher (prezent în Craiova între anii 1853-1858), Ion Andrei Wachmann (1858-1860), Eduard Wachmann (1853-1857), Carl Theodor Wagner (1859-1868).
Alexandru Flechtenmacher reprezintă prioritar muzica sa proprie, printre care: opera vrăjitorie – „Baba Hârca”, melodramă națională cu cântece „Cetatea Neamțului”, operetele „Crai Nou” și „Sacagiu”, vodevilurile „Fermecătorița” (după George Sand), „Cimpoiul dracului” și „Banii, gloria și amorul”, drama cu muzică „Zavera lui Tudor”, opera în trei acte „Fata de la Cozia”, spectacolele cu muzică „Banul Mărăcine” și „Iancu Jianu, căpitan de haiduci”, feeria muzicală „Fata aerului” (scrisă în colaborare cu Eduard Wachmann).
Perioada Teodorini
Theodor Teodorini, venit în Craiova în 1857, creează o adevărată dinastie artistică, alături de soția sa, Maria Teodorini și de cele două fiice, Elena și Aura Teodorini. Teatrul Teodorini a avut două formații distincte de operetă, conduse de Al. G. D. Marinescu și A. Bobescu.
Elena Teodorini are un rol important în modificarea repertoriului, alături de Ion Anestin, Ion și Profira Farcășanu, Margareta Dumitrescu-Dan, Alecu Bărănescu, Constantin Grigoriu, Nicu Poenaru, Irina de Vlădaia, etc.
În anii următori „Mam’zelle Nitouche” de Herves, obține un mare succes în interpretarea Irinei de Vlădaia, orchestra fiind condusă de E. Companiski-Niedola.
În 1894, repertoriul este reprezentat în principal de operetă : Vânzatorul de păsări, Voievodul țiganilor, Girofle-Girofla, Fiica doamnei Angot, Mam’zelle Nitouche, Boccacio, s.a., având ca primadone pe Irina de Vladaia, Elisa Odesseanu, Josefina Găluscă, ca tenori pe Ion Băjenaru, Gheorghe Vasiliu, ca baritoni pe Nicolae Poenaru și ca soliști pe Farcășanu, Nicolau, Al. Nanu, Al. Nicu Răiculescu, Petrini, Ștefan Iulian-fiul, 26 coriste și coriști, orchestra sub conducerea maestrului Neuwirthe. Comici erau: Ion Tănăsescu, Ion Anesti și N. Popescu.
În stagiunea 1894-1895 se angajează la operetă și Al.C.Broscărescu – prim-tenor, C. Petrescu – bariton, Margareta Dumitrescu – primadonă, Caliopi Seinescu, Leontina Ioanid.
Desființare și reînființare
Trupa de operetă din Craiova, în pofida succeselor obținute, se desființează din cauza problemelor financiare. În martie 1901 cântă aici trupa italiană a lui M. Laburn, cu operele Faust, Il Trovatore, Aida, Ballo in maschera de Giuseppe Verdi și Il barbiero di Seviglia de Gioachino Rossini. De asemenea, susțin reprezentații opera din Praga, precum și cea din Viena, cu Mila Teheren în fruntea unor prestigioase distribuții.
Trupa craioveană se reface în 1904, tot sub conducerea lui A. Bobescu, și întreprinde un turneu la Odesa, obținând un mare succes, în principal datorită sopranei Margareta Dan și a tenorului Gh. S. Vasiliu.
Primul război mondial și perioada interbelică
Numit director al Teatrului Național (1914-1920), și după al Conservatorului „Elefterie Cornetty”, cântărețul liric Grigorie Gabrielescu reface trupa de operetă, reconsideră repertoriul, se ocupă de formarea unor tinere talente (Nicolae Rabega, Iosif Silberman, George Steruan, Remus Comăneanu, Zoe Florescu, Lilli Tănăsescu, Marioara Fărcășanu) și călătorește, special în Italia pentru a găsi cântăreți.
În perioada interbelică, interesul pentru operă și operetă scade.
Teatrul se desființează din nou în 1935.

Catedrala Mitropolitană Sf. Mare Mucenic Dimitrie

În vechiul oraș de reședință al banilor de altădată, așezat într-o poziție strategică, dominând câmpul întins al Jiului, Catedrala Mitropolitană Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Craiova, încă de la începuturile ei a fost biserica cea mai de seama, fiind cetate de apărare, școală pentru copii dornici să învețe psaltirea în vremurile de pace, locaș de rugaciune pentru capeteniii și marele ban al cetații.
Biserica a fost clădită pe malul stâng al unui braț dispărut al Jiului. Așezarea ei aici nu este întâmplătoare, după cum nu este întâmplătoarea așezarea multor biserici și mănăstiri din țara noastră. Aceasta avea rolul determinant în vechea apărare a Craiovei, fiind așezată la intersecția drumurilor care vin de la munte și dinspre Dunăre. La capătul acestor drumuri, pe dealul ce domina lunca Jiului, străjuia biserica Sf. Dumitru. Din turnul clopotniță se putea vedea din zare până în zare și se dadea alarma îm caz de primejdii.
Cei mai mulți istorici consideră ca primul ctitor al acestei biserici ar fi Banul Barbu Craiovescu, care avea în proprietate moșia și satul Craiova, înainte de anul 1500. Argumentele pentru această afirmație ar fi faptul că la începuturile ei lăcașul s-a numit „Băneasa”, fiind considerată ctitoria unei soții de ban, fie a lui Barbu Craiovescu, fie a lui Barbu banul, urmașul în scaunul marii banii a lui Barbu. După aceleași opinii numele s-a schimbat în biserica domnească în vremea Craiovescului ajuns domn, Neagoe Basarab.
Mărturii documentare sigure, care să ne ajute la datarea primei ctitorii nu avem. Ea există însă în mod cert înainte de domnia lui Matei Basarab, care a refăcut-o. Acest lucru îl aflăm de la Baksić care, vizitând Craiova în 1640, remarca aici „o biserică de piatră, mare și frumoasă cu cinci turle și un turn cu două clopote mari”. Biserica Sf. Dumitru a fost reclădită sau reparată în anul 1651 de către Matei Basarab fiind una dintre ultmele ctitorii ale marelui Domn al Țării Românești.
De-a lungul veacurilor biserica clădită de Matei Basarab a ajuns în stare de stricăciune astfel încât aceasta a fost reparată în mai multe rânduri:
– în 1690 boierul craiovean Petre Obedeanu i-a dres zidul și a acoperit-o din nou cu șindrilă;
– în anul 1724 Constantin Obedeanu văzând că „din întâmplarea rămeriții ce au fost mai-nainte iara s-a fost stricat această biserică o au dres și o au acoperit cu șindrilă și au pus pietri și fiară la ferești, împreună cu sticle sus și jos și înfrumusețând-o cu zugrăveală”
– Constantin Argetoianu a reparat biserica în două rânduri, ultima dată în 1774 a șindriluit-o, i-a pus fiare la ferestre și a zugrăvit-o din nou.
– În anul 1795 ajungând în stare proastă cuviosul arhimandrit Partenie, economul sfintei episcopii a Râmnicului din Craiova, pe cheltuiala sa a învelit-o și a împodobit-o.
Nu au lipsit nici daniile domnitorilor și boierilor pentru importanta biserică domnească din Craiova:
– în 1750 domnitorul Grigorie al II-lea Ghica dăruiește casele bănești episcopului Grigorie al II-lea Ghica dăruiește casele bănești episcopului Grigorie Socoteanu. Ele vor fi reparate și vor cuprinde în curtea lor biserica Sf. Dumitru.
– la 25 iunie 1754, Constantin Racoviceanu biv cel armaș, frate al răposatei jupânese Stanca Fărcăsanca dă la mâna episcopului Grigorie al Râmnicului o scrisoare în care arată că aceasta a dăruit „bisericii cei mari din orașul Craiovei unde se cinstește hramul sfântului marelui mucenic izvorâtorul de mir Dimitrie, toată partea de moșie din Viișoara ce este pe apa Tesluiului, sud Romanați”
– în 1765 domnul Ștefan Mihai Racoviță dă biserica în grija episcopului Partenie al Râmnicului, făcând-o metoh al Episcopiei și rânduiește ca aici să fie școală pentru învățătura străinilor și a copiilor săraci, dar și pentru cei ce vor sa devină preoți. Tot acum dă bisericii Sf. Dumitru moșia Craiovei care nu va fi dată în altă parte.
În secolul XIX Biserica domnească a Craiovei trece prin vremuri grele. Nu se știe de ce, dar averea dobândită de-a lungul veacurilor începe a se irosi. Proprietățile acesteia se vând rând pe rând pentru a putea face reparațiile necesare bisericii. În anul 1838 cutremurul a deteriorat destul de mult biserica. Zidul de la altar era crapat în multe locuri, din când în când cădeau cărămizi din turlă, așa că în anul 1849 biserica se închide definitiv, nemaiputându-se repara.
În anul 1861 Cezar Boliac face un raport către Ministerul Cultelor în care arată jalnica situație în care se afla atunci biserica și nevoia unei reparații grabnice. Totuși biserica rămâne încă în ruină, iar în 1858 caimacanul Țării Românești Alexandru Dimitrie Ghica a bătut o medalie privitoare la rezidirea bisericii Sf. Dumitru, dar rezidirea bisericii nu a avut loc.

Parcul Nicolae Romanescu

Parcul Nicolae Romanescu din Craiova este cel mai mare și mai cunoscut parc al orașului, fiind declarat monument istoric cu.
La inițiativa lui Nicolae P. Romanescu, primarul Craiovei de la acea vreme, parcul a fost proiectat de arhitectul francez Édouard Redont. În 1900, planurile parcului au fost medaliate cu aur la Expoziția Universală de la Paris (1900). Construcția a început în 1901 și a fost finalizată în 1903. Suprafața totală a parcului este de 96 de hectare și cuprinde, pe lângă plantațiile ornamentale de arbori și arbuști, o întindere de apă de peste 4 ha, un hipodrom de 20 ha, drumuri, alei și poteci care însumează peste 35 km lungime. Și este considerat cel mai mare parc natural din estul Europei. De asemenea, parcul este dotat cu un amfiteatru pentru spectacole, o mică gradină zoologică, una dintre cele mai vechi din țară, inaugurată în anul 1906 și cateva restaurante.
În acest parc sunt câteva obiective foarte interesante cum ar fi:
Podul Suspendat – un pod foarte vechi construit în 1901-1902.
Castelul Fermecat – este un castel (fost restaurant) aflat pe unul dintre dealuri, în apropierea podului, acum fiind obiectiv turistic.
Hipodromul Craiova – Inaugurat in 1903, era folosit pentru curse de trap și galop. După cel de Al Doilea Război Mondial partea din fața tribunei a fost transformată în teren pentru concursurile de sărituri peste obstacole. Din anul 2000 nu s-a mai desfășurat nicio activitate, cu excepția concursurilor de atletism.
Grădina Zoologică – este printre cele mai vechi grădini zoologie din România. Aceasta găzduiește o mulțime de animale exotice precum: jaguarul, tigrul, ursul, leul, lupul, lama, capra, cerbul, maimuța capucin brun, iepurele de casă, porcușorul de Guineea, porcul mistreț, porcul pitic vietnamez, nutria, struțul african și emu.

Muzeul de Artă

Muzeul de Artă din Craiova este un muzeu județean din Craiova, amplasat în Calea Unirii nr. 15. Înființat în anul 1908 sub numele de Pinacoteca Alexandru și Aristia Aman, va deveni în 1954 Muzeul de Artă Craiova.
Muzeul este adăpostit în Palatul Constantin Mihail, monument de arhitectură, construit în 1900 – 1907 în stil neogotic, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, inaugurat în 1909. Palatul a fost donat statului în anul 1936.
Clădirea are și o valoare memorială: în 1913, în această clădire a fost găzduit regele Carol I și familia sa; între 19 septembrie – 9 octombrie 1939, aici a fost găzduit guvernul polonez aflat în refugiu, în frunte cu Eduard Smigli-Ritz iar între 5 noiembrie – 25 decembrie 1939 a fost găzduit președintele Poloniei, Ignacy Mościcki. Tot aici au avut loc tratativele din vara anului 1940 în urma cărora România a semnat Tratatul de la Craiova prin care a cedat Bulgariei Cadrilaterul. În septembrie 1943, aici a fost Comandamentul Armatei a 53-a, condusă de generalul Manakarov. În toamna anului 1944, în clădire a locuit timp de cinci săptămâni Iosip Broz Tito, iar la 5 septembrie 1944 s-a semnat aici acordul între Comitetul Național de Eliberare a Iugoslaviei și Frontul Patriei din Bulgaria.

Teatrul Național „Marin Sorescu”

Teatrul Național din Craiova s-a înființat în anul 1850. În primele decenii de existență a realizat numai spectacole muzicale și vodeviluri precum Muza de la Burdujeni, Carantina, Nuntă tigănească, Rudele nevestei mele, Logofătul satului, Un amor romantic. Certificatul de naștere al teatrului craiovean se regăsește în publicația „Vestitorul Românesc”, din 18 iulie 1850, care publica, sub semnătura lui Gheorghe Chițu acest anunț esențial: « Ziua de 29 iunie 1850 se nota în analele Craiovei cu deschiderea Teatrului ». În acea zi au fost două reprezentații, după cum nota același cronicar, « două comedii originale, Duelurile și Piatra din casă, lucrate una de d. Costache Caragiali și alta de d. V. Alecsandri ». Fondatorii teatrului craiovean sunt Costache Caragiali, refugiat din București, unde era suspect autorităților pentru a fi participat la revoluția de la 1848, însoțit de actorii C. Serghie și C. Mihăileanu. Teatru se mai jucase la Craiova și până atunci, dar cei trei artiști fac un repertoriu cu o trupă de actori stabilă și joacă spectacole cu o anume ritmicitate la școala Lazaro-Oteteleșanu.
În perioada 1888-1911, teatrul craiovean a avut o valoroasă trupă de operetă, care a realizat spectacole cu creații ale compozitorilor vienezi , Strauss in primis.
După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice, în principal clasicii dramaturgiei universale, cu precădere Shakespeare și Molière.
E condus, încă de la începuturile sale, de doi mari artiști : Costache Caragiale și Costache Mihăileanu. În 1854, destinele instituției sunt incredințate lui Theodor Teodorini, artist cu studii dramatice făcute in Franța și Italia, care dincolo de realizarea unor spectacole de bună factură, creează o adevărată scoală a teatrului românesc cu actori precum Aristizza Romanescu, Constantin Serghie, Romald Bulfinski, Mișu Fotino, Remus Comăneanu etc.
Teatrul National „Marin Sorescu“ din Craiova a devenit un reper in viața teatrală românească la jumatatea anilor ’56, când aici au fost angajați mulți dintre actorii „generației de aur“ (Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauțchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Sanda Toma etc.), odată cu profesorul lor, regizorul Vlad Mugur.
Anii 1989-2004 au constituit un moment artistic deosebit, prin colaborarea cu regizorul Silviu Purcărete care a realizat aici: Piticul din gradina de vară de D.R. Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry și William Shakespeare (1990), Titus Andronicus de Shakespeare (1992), Phaedra (Fedra) după Seneca și Euripide (1993), Danaidele (1995) și Orestia (1998) după Eschil, A douasprezecea noapte (2004) și Masură după masură (2008) după Shakespeare. Aceste spectacole, prezentate în peste 80 de turnee și festivaluri internaționale, au fost recompensate cu numeroase premii naționale și internaționale la care au contribuit actori de certă valoare precum Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Leny Pințea Homeag, Tudor Gheorghe, Valentin Mihali etc.
În aceeași perioadă de timp, trupa teatrului a colaborat și cu alți regizori – Vlad Mugur, Tompa Gabor, Mihai Măniuțiu, Mircea Cornișteanu, Claudiu Goga, Laszlo Bocsardi.
Odată cu inaugurarea clădirii pe 21 aprilie 1973, Constantin Gheorghiu a fondat aici Muzeul Teatrului Național. În prezent, muzeul dispune de un fond documentar care acoperă o perioadă începând din 1837 (primele manifestări artistice în Craiova) și continuând până în prezent, și care cuprinde afișe, programe, fotografii, tablouri, schițe de decor și costume, costume și obiecte de recuzită ce ilustrează istoria artei spectacolului de-a lungul anilor, volume adnotate, caiete de regie și corespondență.

Casa Băniei

Casa Băniei este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Craiova.
Reședința banilor din Craiova se menține încă impunător, deși a suferit multe transformări în cursul anilor. Casele băniei au fost ridicate de Constantin Brâncoveanu în 1699 pe locul unei alte clădiri mai vechi care fusese reședința bănească a lui Mihai Viteazul. În 1739 Murtaza pașa își stabilește cartierul în casele bănești iar după plecarea turcilor se mută aici administrația orașului. La 1750 Grigore Ghica al II-lea dăruiște casa episcopiei, care o repară, o mărește și o transformă în locuință episcopală. În 1810-1811 episcopul Nectarie al Râmnicului a dat casele acestea Smarandei Oteteleșanu. La 1885 au fost data Ministerului Instrucțiunii. În 1933 Ministerul Instrucțiunii le cedează primăriei din Craiova cu condiția ca în ele să funcționeze mai departe arhivele statului. Tot în 1933 încep lucrările de restaurare după planurile Comisiei Monumentelor Istorice.

Biserica Madona Dudu

Biserica Madona Dudu este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Craiova.
Prima atestare documentară apare în anul 1758, când pe locul vechii biserici din lemn, ce data din 1700, s-a construit o alta mai mare (între anii 1750-1756), zidită din piatră, de către marele clucer Constantin Fotescu și tăbăcarul Hagi Ion Gheorghe. A fost construită în stil brâncovenesc, cu abside pentru strane, având trei turle: una deasupra naosului și două deasupra pronaosului. În anii 1800-1801, întreaga Craiovă a fost incendiată de către turci, inclusiv biserica Madona Dudu. În pronaosul bisericii se afla mormântul poetului Vasile Cârlova. Biserica a fost refăcută în 1842. În 1841 Iordache Otetelișanu i-a încredințat lui Constantin Lecca comanda executării picturii de la biserica Madona Dudu. În vara acelui an, Lecca s-a dus personal la Viena pentru a cumpăra vopselele necesare. Pictura bisericii, terminată în 1844, a fost executată în ulei în stil occidental și a fost bine primită de contemporani. Constantin Lecca a fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental. După alte surse, pictura bisericii a fost lucrată de Gheorghe Tattarescu.
Această biserică a fost dărâmată în 1913. Construcția actuală a fost realizată după planurile arhitecților Ion Trăjănescu și Sterie Becu, fiind ridicată între 1929 și 1942.

Contactează operatorul CNC 2019

2 + 4 =

Operatorul CNC 2019

Adresa: Str. A. Panu nr. 13, Iasi
Tel.: 0332.40.88.00-05
E-mail: contact@cnchirurgie.ro
Website: www.eventernet.ro